Este foarte importantă existenţa unei relaţii între echipa de investigare la locul faptei şi mass-media, din moment ce ambele servesc interesul public:
- Mass-media servesc dreptul publicului de cunoaştere, în limitele legale şi rezonabile, drept protejat de lege.
- Organele de poliţie, procurorii, sunt responsabile de respectarea legilor ce garantează dreptul la un proces drept şi la protecţia dreptului suspectului.
Astfel, mass-media şi poliţia trebuie să se înţeleagă şi să respecte funcţiile şi responsabilităţile fiecăruia.
Este nevoie de confidenţialitate pentru a proteja drepturile cetăţenilor. Mai mult, investigaţia poate fi compromisă dacă se fac publice anumite informaţii.
În drepturile cetăţeanului, prevăzute de legi, trebuie să existe un echilibru între interesul public pentru confidenţialitate, siguranţă şi aplicarea competentă a legii, pe de o parte şi între dreptul individului la intimitate, pe de altă parte.
Accesul mass-media la informaţiile poliţiei nu este absolut obligatorie. În general, mass-media are drept de acces în zonele în care şi publicul are acces, iar toate regulile impuse persoanelor aflate la locul faptei se aplică şi în cazul mass-media. Pe de altă parte, poliţia poate crea nu “nucleu” de discreţie.
Nici una dintre părţi (poliţia sau mass-media) nu trebuie să o privească pe cealaltă ca fiindu-i duşman, dar trebuie să stabilească un echilibru între secretul absolut şi disponibilitatea absolută a informaţiilor.
Din studiile efectuate periodic, s-a desprins concluzia că cei mai mulţi reprezentanţi ai mass-media din S.U.A. au înţeles restricţiile ce se impun la locul faptei şi cooperează.
Aceste concluzii nu sunt valabile şi la mass-media din România. Uneori poliţiştii nu dezvăluie informaţii importante pentru mass-media şi de aceea ziariştii vin cu senzaţionalul. Unii din reprezentanţii mass-media nu sunt de acord ca poliţiştii să nu dezvăluie de la început concluziile desprinse din investigaţia unei crime sau altei fapte grave.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu