joi, 18 noiembrie 2010

Autoaparare



              Iti prezint o tehnica de autoaparare, valabita atat pentru barbati, cat si pentru femei. Mai intai trebuie sa eviti sa te panichezi, incearca sa-ti pastrezi calmul. Asta e, esti prins/a la colt iar inima sta sa-ti sara din piept. Forta ta este infima fata de forta criminalului. Arata-i acestuia ca nu ti-e frica, chiar daca mai ai putin si faci pe tine... abtine-te. Esti prins de gat, nu mai poti sa respiri. Nu intra in panica. Ai 8-10 secunde sa actionezi, inainte sa-ti pierzi cunostinta. Pun pariu ca nu-ti va lua atat de mult timp sa ripostezi... ci doar, cel mult 2 secunde. Poti sa te eliberezi de agresor, poti sa il imobilizezi, il poti rani sau ii poti lua zilele. Nu pleca de la ideea ca ai nevoie de forta, ci doar de doua degete unite, sau un deget (cel mare). Infinge-l in ochiul agresorului ... atat de tare... incat sa-l faci sa urle de durere, apoi fugi. Nu incerca sa te razbuni, omorandu-l. Dute la cea mai apropiata sectie de politie si denunta-l. Daca mai ti-a ramas putin sange rece in tine, scoate-ti telefonul mobil si fa-i o poza.Va fi prins mai repede/usor.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Investigarea omorului si a altor fapte in care exista cadavre la locul faptei

 Investigarea activităţilor ce au avut ca rezultat moartea uneia sau a mai multor persoane capătă o importanţă capitală pentru desfăşurarea întregii anchete, fiind singura modalitate de obţinere a probelor şi a mijloacelor materiale de probă, cel puţin în prima fază a cercetărilor. Săvârşirea unui omor induce, în mod inevitabil, în mediul social o tensiune neobişnuită care îşi pune amprenta şi asupra membrilor, implicit şi asupra activităţilor lor, astfel încât există riscul implicării emoţionale, cu consecinţa directă a lipsei de obiectivitate, însuşirii unei anumite “explicaţii” cu privire la ceea ce s-a întâmplat şi a “orbirii”, în cazul apariţiei unor elemente de natură a nu confirma versiunea acceptată.
De obicei, la omor, totul se pune în mişcare atunci când este descoperit un cadavru ce prezintă semnele morţii violente, sau descoperite fragmente sau resturi de cadavru ori schelete de natură umană. Pentru reuşita anchetei este foarte important modul cum se acţionează încă din momentul descoperirii cadavrului.

Cel sau cei ce ajung primii la faţa locului trebuie să noteze ora exactă la care au sosit, adresa ori alte repere pe baza cărora să se localizeze cât mai exact perimetrul pe care a fost găsit cadavrul şi condiţiile meteorologice existente în momentul sosirii. Nu trebuie uitat că este necesar, pentru anchetă, să se noteze şi să se marcheze locul şi poziţia în care se află victima în momentul descoperirii sale, de către primii ajunşi la faţa locului, de asemenea, în context, devine deosebit de importantă preocuparea pe care trebuie să o manifeste cei ajunşi primii la faţa locului pentru conservarea locului faptei şi pentru identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte, identificarea, urmărirea, prinderea şi izolarea făptuitorilor.
Desfăşurarea propriu-zisă a activităţii este marcată, cel puţin în primă instanţă, de examinarea cadavrului. Interesează prezenţa semnelor ce atestă instalarea morţii printre care cele mai frecvente la care se face referire în practică sunt: lipsa resipraţiei şi a pulsului, absenţa zgomotelor cardiace, dispariţia reflexului cornean şi opacizarea corneei, răcirea corpului, instalarea rigidităţii ; sexul, înfăţişarea, vârsta aproximativă, conformaţia corpului, culoarea ochilor şi a părului, starea dentiţiei, culoarea şi aspectul pielii; existenţa, poziţia, numărul, aspectul exterior şi forma urmelor de violenţă; poziţia cadavrului în momentul în care a fost găsit – poziţia capului şi a membrelor faţă de trunchi, poziţia corpului în raport cu reperele importante ale locului faptei; locul unde a fost găsit; posibile urme de noduri sau legături, scurgeri de lichide biologice, semne de putrefacţie, mirosuri persistente; starea vestimentaţiei şi a obiectelor de încălţăminte, mărimea, poziţia şi ordinea în care sunt dispuse pe cadavru, existenţa pe obiecte a unor urme de târâre sau alte violenţe, urme biologice, substanţe chimice, microurme de diferite naturi, înscrisuri, obiecte de valoare, etc. Interpretarea tuturor acestor elemente coroborate cu date obţinute de către anchetatori vor putea direcţiona cercetările, lucru foarte important în gestionarea anchetei – întregul management al anchetei fiind condiţionat de calitatea şi valoarea acestor resurse.
Interesant de lămurit este locul şi rolul intervenţiei medicului legist în dinamica desfăşurării activităţii practice a echipei de cercetare la faţa locului. Intervenţia medicului legist trebuie să se materializeze numai după finalizarea cercetării criminalistice a locului faptei în faza statică.
Nici un omor nu este identic cu altul dar apar elemente caracteristice şi în condiţiile analizei unor categorii mari de moduri de operare.
Astfel în cazul descoperirii unor segmente de cadavru, examinarea va avea ca obiect în primă fază segmentul de cadavru ambalat – coletul întreg – după care, odată cu operaţiunile de dezmembrare, activitatea se va desfăşura pe două planuri: ambalajul şi segmentul de cadavru. Dacă segmentul de cadavru este descoperit îngropat se va urmări examinara acestuia în diferitele stadii ale operaţiunilor de dezgropare, fiind foarte posibil ca o dată cu desfăşurarea acestora să fie distruse sau modificate elemente de interes pentru anchetă.
În cazul morţii prin spânzurare, se va examina, în primul rând, cadavrul suspendat, aşa cum a fost descoperit şi abia după ce au fost reţinute detaliile se va trece la coborârea cadavrului şi examinarea acestuia, fără să se deterioreze laţul şi nodul întrucât foarte importantă, sub aspectul datelor pentru ancheta, este atât separată a cadavrului cât şi a laţului cu nod cu tot.
La înecaţi va fi examinată poziţia în apa, caracteristicile zonei în care a fost găsit – dacă apa este adâncă sau nu, dacă cadavrul este blocat în mâl, existenţa curenţilor de apă – şi ulterior, după scoaterea cadavrului din apă, imediat acesta va fi examinat detaliat.
Atunci când există suspiciuni legate de o posibilă otrăvire, pe lângă examinarea cadavrului, cu urmărirea unor semne specifice, este necesară examinarea atentă a recipientelor ce ar putea păstra, încă, urme ale substanţelor folosite pentru suprimarea vieţii victimei.
În cazul omorurilor prin împuşcare, analiza cadavrului, prin examinarea orificiilor specifice, a urmelor de pe articolele de vestimentaţie, urmăreşte stabilirea – în limite din ce în ce mai stricte – a locului şi poziţiei victimei şi trăgătorului în momentul împuşcării. Pe baza acestor repere desfăşurarea activităţilor de căutare va avea ca final identificarea de noi elemente pe baza cărora să se concluzioneze cu privire la condiţiile în care a fost săvârşită activitatea criminală.

O situaţie asemănătoare se va regăsi în anchetarea omorurilor în care, la suprimarea vieţii victimelor, au fost folosite obiecte tăietoare-înţepătoare, aşa-numitele arme albe. O analiză temeinică a cadavrului va putea avea ca rezultat stabilirea modului de desfăşurare a conflictului, în ce măsură se poate pune problema legitimii apărări, a premeditării, etc. – toate elemente esenţiale în cercetare.

Un interes deosebit, pentru activitatea membrilor echipei îl prezintă suprafaţa de sub cadavru. Pe aceasta şi în vecinătatea imediată a cadavrului poate fi descoperită o varietate de urme ce prezintă interes pentru anchetă: urme de mâini, picioare, încălţăminte, urme biologice – în special sânge, fire de păr, spermă, salivă, etc. – urme ale obiectelor de îmbrăcăminte, înscrisuri, diferite obiecte folosite la legături şi noduri, instrumente folosite la uciderea victimei, diferite obiecte de interes, sau fragmente ale unor astfel de obiecte, provenite de la făptuitor ori de la victimă, etc.
Importante pentru cercetare pot deveni şi urmele de buze, urechi, nas sau dinţi, în măsura în care pot contribui la identificarea persoanelor implicate în săvârşirea crimei sau în conturarea raportului dinamic agresor-victimă, ca element specific, principală preocupare şi necesitate pentru întregul management al activităţii echipei de cercetare la faţa locului.

Identificarea genetica


Identificarea genetica consta in determinarea codului genetic al fiecarui individ, care prefigureaza o adevarata revolutie in domeniul identificarii criminalistice: amprenta genetica.
Structura chimica este diferita pentru fiecare persoana, astfel ca fiecare individ are propria sa schema biologica, cheia individualitatii noastre. Nu exista 2 coduri genetice identice, cu exceptia celor provenind de la adevaratii gemeni univitelini (rezultati dintr-un singur ovul fecundat divizat in doua).
Explicat extrem de simplist, fiecare dintre celulele corpului uman contine un lant sau o panglica de acid dezoxiribonucleic (ADN), care alcatuiesc cromozomii si pe care zeci de mii de gene sunt codate intr-un limbaj chimic.
Fiecare gena poseda ea singura "planul" de fabricatie al unei proteine, una dintre moleculele complexe din care celulele sunt alcatuite si care regleaza intreaga functionare a corpului uman. 
In domeniul anchetei penale, una dintre principalele aplicatii ale tehnologiei ADN este identificarea sau excluderea suspectilor in situatii cum ar fi o pata de sange gasita la locul comiterii unui omor, o urma de sperma prelevata dupa un viol, parul smuls de la agresor, un tesut uman gasit pe un vehicul intr-un accident de circulatie, fragmente de oseminte sau dinti, saliva de pe timbrul si zona de lipire a unui plic in cazul scrisorilor anonime de amenintare ori de pe ambalajul unui colet-capcana.....

duminică, 14 noiembrie 2010

Aparati-va casa de hoti !

Chiar daca nu sunteti plecati de acasa, ideal ar fi sa va asigurati locuinta si cu incuietori pe interior, eventual sistem de alarma. De ce? Pentru ca hotii sunt "smecheri", hotii sunt "destepti" ... hotii sunt inventivi.

Iata un dispozitiv "performant" gasit asupra unui "oarecare" ce se ocupa (in trecutul lui nu foarte departat) cu furturi din apartamente.
Foto 1 reprezinta partile componente ale dispozitivului. In aceasta faza dispozitivul poate fi introdus intr-o borseta tip acte:

1.- cilindru metalic prevăzut la unul din capete cu un orificiu filetat. Acesta se montează în capătul filetat al corpului marcat cu 2. În celălalt capăt se monteză un şurub autofiletant (marcat prin săgeata galbenă) care are rolul de a centra dispozitivul pe suprafaţa yallei de tip aplicată şi de a rupe verturile sistemului în momentul înfiletării.
2.Porţiunea corpului care se înfileteză în cilindrul 1.
            3.Piuliţă de contrastrângere,
            4.Corpul dispozitivului,
            5.Orificiu în care se montează tija 6, astfel se crează mânerul pârghie.

Foto 2 reprezinta dispozitivul montat, gata pentru a fi folosit. Cu sageata este marcat demonstrativ modul cum actioneaza presa asupra sistemului de asigurare tip yalla aplicata.

Foto 3 - fotografie detaliu, cu sageata este marcat surubul autofiletant ce a strapuns canalul cheii.


Foto 4-6 - etapele actiunii dispozitivului asupra unui sistem de asigurare tip yalle aplicata. Surubul autofiletant se fixeaza pe canalul cheii iar prin rasucirea dispozitivului, acesta se infileteaza, distruge verturile si apropie presa de suprafata yallei.


Foto 7-10 - momentele in care, actionandu-se asupra dispozitivului acesta departeaza sistemul de asigurare de suprafata usii, practic extragandu-l din locas.


Foto 11 - vedere frontala a butucului yallei pe care s-a folosit experimental dispozitivul ridicat cu ocazia unei perchezitii corporale a numitului "oarecare".




Investigatorii si relatia lor cu mass-media

Este foarte importantă existenţa unei relaţii între echipa de investigare la locul faptei şi mass-media, din moment ce ambele servesc interesul public:
-         Mass-media servesc dreptul publicului de cunoaştere, în limitele legale şi rezonabile, drept protejat de lege.
-         Organele de poliţie, procurorii, sunt responsabile de respectarea legilor ce garantează dreptul la un proces drept şi la protecţia dreptului suspectului.
Astfel, mass-media şi poliţia trebuie să se înţeleagă şi să respecte funcţiile şi responsabilităţile fiecăruia.
          Este nevoie de confidenţialitate pentru a proteja drepturile cetăţenilor. Mai mult, investigaţia poate fi compromisă dacă se fac publice anumite informaţii.
          În drepturile cetăţeanului, prevăzute de legi, trebuie să existe un echilibru între interesul public pentru confidenţialitate, siguranţă şi aplicarea competentă a legii, pe de o parte şi între dreptul individului la intimitate, pe de altă parte.
          Accesul mass-media la informaţiile poliţiei nu este absolut obligatorie. În general, mass-media are drept de acces în zonele în care şi publicul are acces, iar toate regulile impuse persoanelor aflate la locul faptei se aplică şi în cazul mass-media. Pe de altă parte, poliţia poate crea nu “nucleu” de discreţie.
          Nici una dintre părţi (poliţia sau mass-media) nu trebuie să o privească pe cealaltă ca fiindu-i duşman, dar trebuie să stabilească un echilibru între secretul absolut şi disponibilitatea absolută a informaţiilor.
          Din studiile efectuate periodic, s-a desprins concluzia că cei mai mulţi reprezentanţi ai mass-media din S.U.A. au înţeles restricţiile ce se impun la locul faptei şi cooperează.
          Aceste concluzii nu sunt valabile şi la mass-media din România. Uneori poliţiştii nu dezvăluie informaţii importante pentru mass-media şi de aceea ziariştii vin cu senzaţionalul. Unii din reprezentanţii mass-media nu sunt de acord ca poliţiştii să nu dezvăluie de la început concluziile desprinse din investigaţia unei crime sau altei fapte grave.

Criminali in serie - barbati

Profil general:

- comportamentul ritualic - acesta serveste la structurarea fantasmelor si a viloentei faptice ale criminalului, ceea ce permite anchetatorilor sa recunoasca numitorul comun dintre diferite crime. Ritualul pare adeseori gestul unei persoane inumane si barbare, un mod de a-si satisface un instinct animalic primitiv. Acest comportament pare regresiv, ucigasul indragind adeseori trofeele victimei, aproape la fel cum copilulse ataseaza de ursuletul sau de plus. Ritualul va fi determinat de un traumatism din copilarie suferit de subiect, iar trecerea la fapte va fi un joc in care el isi exteriorizeaza traumatismul, inca si inca o data.

- masca de sanatate mentala - subiectul nu pare anormal in viata de toate zilele. Are o fatada acceptabila din punct de vedere social si se conformeaza, cel mai adesea, normelor societatii in care traieste

- compulsiunea - subiectul este tipicar in trecerea la fapte, dar si in alte aspecte ale vietii sale, precum infatisarea fizica, curatenia din jurul casei sale, obsesia igienei personale, colectionarea articolelor de presa, a trofeelor materiale sau corporale de la victime. Ritualurile, superstitiile si compulsiunile/obsesiile sunt vazute ca o modalitate magica de a-si usura anxietatea fata de lume: "Daca voi face asta in acest mod, voi avea o zi buna"

- cautarea unui ajutor - mai multi criminali examinati au simtit nevoia de a vorbi despre lipsa de control, despre impulsurile lor violente sau despre familia lor cu probleme.

- mincinosii patologici - indivizii care comit violente episodice sunt adeseori, mincinosi patologici.

- tendintele suicidare - numerosi criminaliin serie sunt sinucigasi - unii s-au sinucis, altii au incercat sa se sinucida sau aveau un ideal suicidar. Cand aceasta dorinta ajunge constient, una dinte obisnuintele lor de viata, se intampla sa-si lase victimele in viataceea ce duce, de cele mai multe ori, la arestarea lor.

- antecedentele de agresiune sexuala - multi cumuleaza comportamentele sexuale violente, uneori inca din copilarie, aratand cruzime fata de alti copii.

- un comportament sexual deviant - ca de pilda exhibitionismul, incestul sau zoofilia.

- un traumatism cerebral si alte rani - acestea rezulta uneori dintr-o lipsa de oxigen la nastere, alteori din rani suferite in copilarie sau din accidente la varsta adulta.

- accidente de abuz cronic de droguri so alcool - criminalii sunt adeseori intoxicati in momentul faptelor.

- abuzul de droguri si alcool din pricina parintilor - o situatie care conduce la probleme familiale creste riscul abuzului din partea copiilor si va contribui la predispozitia genetica pentru consum de stupefiante si alcool si la tilburari psihice in general.

- abuzurile fizice si psihologice - aproape toti criminalii in serie au fost copii care au suferit abuzuri. Au trait cel putin despartirea de unul sau de ambii parinti, in general, si grave maltratari fizice.

- o sarcina nedorita, o sarcina dificila - problema isi are originile fie in abuzul de droguri si alcool, fie in saracia lucie sau lipsa ingrijirilor, fie, in sfarsit, in faptul ca mama nu a vrut sa ramana insarcinata. Acesta este un factor care sporeste riscul ca abuzul fizic si psihic asupra copilului dupa nasterea sa. Consumul excesiv de stupefiante si lipsa ingrijirilor cresc probabilitatile de afectiune neurologica foetala sau perinatala.

- o copilarie nefericita - aproape nici unul dintre criminalii in serie nu a trait o copilarie fericita si putini sunt capabili de a resimtii simpatie pentru adulti.

- cruzime asupra animalelor

- tendinte piromanice

- o afectiune neurologica - dislexie, hipergrafie, idei de celebritate, hipervigilenta hiper sau hiposexualitate, habotnicie, halucinatii vizuale si auditive, mania persecutiei, depresie cronica si accese de plans prelungit, incontinenta, tulburari ale somnului, insuficienta coordonare musculara, schimbari de dispozitie...

- tulburari genetice - anomalii fizice congenitale

- simptome biochimice - criminalii in serie vor fi mai mult sau mai putin "intoxicati" printr-o malnutritie cronica, un abuz de anumite substante sau un nivel exagerat de toxine in jurul lor

- sentimente de putere si de mediocritate - acestea sunt in stransa legatura cu dezvoltarea motivatiilor antisociale ale comportamentului, mai ales fata de cei care sunt mai vulnerabili decat ei.

Pedro Alfonzo Lopez

Probabil multi dintre voi ati auzit despre cel mai mare criminal al tuturor timpurilor,  insa nu multi ii cunosc toata povestea...
"Monstrul din Anzi" cu peste 350 de victime, Pedro Alfonzo Lopez se naste in anii 1940, in Columbia. Mama sa este o prostituata. Clientii sai, la fel de saraci ca si ea, ii proura totusi hrana zilnica. Ea nu are nici timpul, nici dorinta, nicimijloacele de a se ocupa de cei 13 copii ai sai, care traiesc intr-o ingraditura de deseuri de tabla si de scanduri. Totii copii ei sunt amintiri de la niste barbati care nu stiau mai mult decat ea despre contraceptie.
La 6 ani Lopez se plictiseste in timpul lungilor sale zile de trandavie - nu tu parinti, nu tu jucarii, nu tu scoala...si descopera un joc amuzant: sa sugrume pisoii.Simte o placere fizica sa stranga un gat fragil, sa vada pisoiul zbatandu-se, din ce in ce mai slab, pana ce ochii ii devin sticlosi si varful unei limbi micute si roz iese din botul crispat in griasma mortii.
La 8 ani, pentru a-si varia distractiile, incearca intr-o seara sa-i faca acelasi lucru surorii sale Ines. Nu vrea s-o omoare, ci doar sa-i stranga gatul. Ines, ingrozita, il respinge, se zbate, incepe sa urle. Mama soseste acasa si crede ca vroia s-o violeze. Se hotaraste sa-l pedepseasca aspru si il goneste de acasa Din clipa aceea este singur pe lume, fara mijloace de trai, fara nimic. Merge in oras, cere de pomana, fura paine si fructe. Seara doarme prin pivnite, sub scari. Intr-o noapte , cand se culcusi-se intr-o curte, un barbat se apropie si il intreaba de ce este singur. Pare un om cumsecade, ii propune sa ii dea un adapost si de-ale gurii. Copilul il urmeaza pe acest om milos, care odata ce va inchide usa apartamentului sau, il va viola si il va opri la el timp de 10 ani, mai mult convingandu-l decat brutalizandu-l - este hranit, adapostit, spalat. Pana la urma se obisnuieste cu abuzurile sexuale, care vor contribui totusi la dezvoltarea unei uri nemasurate impotriva violatorului, apoi impotriva copiilor. 
La 18 ani, barbatul moare si Lopez pleaca la Quito, in Ecuador, unde se angajeaza la sala de mese la inchisoare. Pentru a-si rotunji simbria lunara, introduce alcool si tigari in penitenciar.. pana in ziua in care trei detinuti il atrag intr-o celula, il imobilizeaza si il violeaza pe rand. Puternicul baiat nu intarzie sa se razbune pe soarta haina harazita de viata pana atunci: ii va strange de gat, unul dupa altul, la dusuri, profitand de semiintunericul care domnea acolo. Cautat de politie, fuge din oras, dupa ce descoperise placerea extraordinara a omnipotentei - aceea de a omori. In visele si fantasmele sale obsesionale, o revede atunci pe sora sa, Ines, pe care voise s-o sugrume incetisor.
La Bogota, observa intr-o piata o fetita foarte firava, care ii place. Va spune: "M-am gandit iarasi, dintr-o data la sora mea mai mica si-am fost cuprins de un impuls ucigas". Ii ofera bomboane si ii promite un cadou daca vine cu el in masina. Acolo ii daruieste o oglinda frumoasa, in care copila se admira - in Columbia, o oglinda este un dar minunat pentru o fetita - apoi demareaza si paraseste orasul. Dupa ce se opreste langa un copac in mijlocul padurii, o dezbraca, o pipaie si o violeaza toata noaptea. Cand se crapa de ziua, o strange de gat si ii ingroapa cadavrul intr-o vizuina, captusita cu muschi, inainte de a se reintoarce in oras in cautarea unei alte victime.
Se evalueaza la peste 350 numarul fetitelor sub 12 ani pe care le-a ucis - 110 in Ecuador si 204 in alte tari - dupa un mod de operare identic, pana la arestarea sa in ianuarie 1979. Dupa ce cutreiera in lung si-l lat prin Peru, Bolivia si Columbia, se intoarce in Ecuador, unde o remarca pe micuta Maria, de o frumusete iesita din comun. Dar, oadata ajunsa in masina, ea se sperie si incepe sa tipe. Mama ii sare in ajutor, se arunca asupra lui Lopez si starneste multimea, care ameninta sa-l linseze pe "monstrul din Anzi". Este salvat de o patrula de politie. Neaga ca ar fi ucigasul celor patru fetite ale caror cadavre fusesera descoperite, cateva zile mai devreme, la Ambato, dupa ce un rau umflat de ploi rupsese o parte din mal. Directorul politiei ii cere atunci unuia dintre inspectori sa se dea drept un violator si sa fie inchis in aceeasi celula su suspectul. 27 de zile mai tarziu, Lopez devine increzator si isi povesteste crimele.
Dar raul cel mai mare probabil abia urmeaza?: la inceputul anului 1999, Lopez (59 de ani) este eliberat din inchisoare. Cu putin timp inainte, ii declarase unui ziarist: "N-am omorat pe nimeni noaptea. Aveam nevoie de soarele din zori, ca sa vad bine ochii victimelor mele teroarea mortii care se apropia". Despre ceea ce avea de gand sa faca, o data eliberat, raspundea imperturbabil: "O voi lua de la capat".