Investigarea activităţilor ce au avut ca rezultat moartea uneia sau a mai multor persoane capătă o importanţă capitală pentru desfăşurarea întregii anchete, fiind singura modalitate de obţinere a probelor şi a mijloacelor materiale de probă, cel puţin în prima fază a cercetărilor. Săvârşirea unui omor induce, în mod inevitabil, în mediul social o tensiune neobişnuită care îşi pune amprenta şi asupra membrilor, implicit şi asupra activităţilor lor, astfel încât există riscul implicării emoţionale, cu consecinţa directă a lipsei de obiectivitate, însuşirii unei anumite “explicaţii” cu privire la ceea ce s-a întâmplat şi a “orbirii”, în cazul apariţiei unor elemente de natură a nu confirma versiunea acceptată.
De obicei, la omor, totul se pune în mişcare atunci când este descoperit un cadavru ce prezintă semnele morţii violente, sau descoperite fragmente sau resturi de cadavru ori schelete de natură umană. Pentru reuşita anchetei este foarte important modul cum se acţionează încă din momentul descoperirii cadavrului.
Cel sau cei ce ajung primii la faţa locului trebuie să noteze ora exactă la care au sosit, adresa ori alte repere pe baza cărora să se localizeze cât mai exact perimetrul pe care a fost găsit cadavrul şi condiţiile meteorologice existente în momentul sosirii. Nu trebuie uitat că este necesar, pentru anchetă, să se noteze şi să se marcheze locul şi poziţia în care se află victima în momentul descoperirii sale, de către primii ajunşi la faţa locului, de asemenea, în context, devine deosebit de importantă preocuparea pe care trebuie să o manifeste cei ajunşi primii la faţa locului pentru conservarea locului faptei şi pentru identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte, identificarea, urmărirea, prinderea şi izolarea făptuitorilor.
Desfăşurarea propriu-zisă a activităţii este marcată, cel puţin în primă instanţă, de examinarea cadavrului. Interesează prezenţa semnelor ce atestă instalarea morţii printre care cele mai frecvente la care se face referire în practică sunt: lipsa resipraţiei şi a pulsului, absenţa zgomotelor cardiace, dispariţia reflexului cornean şi opacizarea corneei, răcirea corpului, instalarea rigidităţii ; sexul, înfăţişarea, vârsta aproximativă, conformaţia corpului, culoarea ochilor şi a părului, starea dentiţiei, culoarea şi aspectul pielii; existenţa, poziţia, numărul, aspectul exterior şi forma urmelor de violenţă; poziţia cadavrului în momentul în care a fost găsit – poziţia capului şi a membrelor faţă de trunchi, poziţia corpului în raport cu reperele importante ale locului faptei; locul unde a fost găsit; posibile urme de noduri sau legături, scurgeri de lichide biologice, semne de putrefacţie, mirosuri persistente; starea vestimentaţiei şi a obiectelor de încălţăminte, mărimea, poziţia şi ordinea în care sunt dispuse pe cadavru, existenţa pe obiecte a unor urme de târâre sau alte violenţe, urme biologice, substanţe chimice, microurme de diferite naturi, înscrisuri, obiecte de valoare, etc. Interpretarea tuturor acestor elemente coroborate cu date obţinute de către anchetatori vor putea direcţiona cercetările, lucru foarte important în gestionarea anchetei – întregul management al anchetei fiind condiţionat de calitatea şi valoarea acestor resurse.
Interesant de lămurit este locul şi rolul intervenţiei medicului legist în dinamica desfăşurării activităţii practice a echipei de cercetare la faţa locului. Intervenţia medicului legist trebuie să se materializeze numai după finalizarea cercetării criminalistice a locului faptei în faza statică.
Nici un omor nu este identic cu altul dar apar elemente caracteristice şi în condiţiile analizei unor categorii mari de moduri de operare.
Astfel în cazul descoperirii unor segmente de cadavru, examinarea va avea ca obiect în primă fază segmentul de cadavru ambalat – coletul întreg – după care, odată cu operaţiunile de dezmembrare, activitatea se va desfăşura pe două planuri: ambalajul şi segmentul de cadavru. Dacă segmentul de cadavru este descoperit îngropat se va urmări examinara acestuia în diferitele stadii ale operaţiunilor de dezgropare, fiind foarte posibil ca o dată cu desfăşurarea acestora să fie distruse sau modificate elemente de interes pentru anchetă.
În cazul morţii prin spânzurare, se va examina, în primul rând, cadavrul suspendat, aşa cum a fost descoperit şi abia după ce au fost reţinute detaliile se va trece la coborârea cadavrului şi examinarea acestuia, fără să se deterioreze laţul şi nodul întrucât foarte importantă, sub aspectul datelor pentru ancheta, este atât separată a cadavrului cât şi a laţului cu nod cu tot.
La înecaţi va fi examinată poziţia în apa, caracteristicile zonei în care a fost găsit – dacă apa este adâncă sau nu, dacă cadavrul este blocat în mâl, existenţa curenţilor de apă – şi ulterior, după scoaterea cadavrului din apă, imediat acesta va fi examinat detaliat.
Atunci când există suspiciuni legate de o posibilă otrăvire, pe lângă examinarea cadavrului, cu urmărirea unor semne specifice, este necesară examinarea atentă a recipientelor ce ar putea păstra, încă, urme ale substanţelor folosite pentru suprimarea vieţii victimei.
În cazul omorurilor prin împuşcare, analiza cadavrului, prin examinarea orificiilor specifice, a urmelor de pe articolele de vestimentaţie, urmăreşte stabilirea – în limite din ce în ce mai stricte – a locului şi poziţiei victimei şi trăgătorului în momentul împuşcării. Pe baza acestor repere desfăşurarea activităţilor de căutare va avea ca final identificarea de noi elemente pe baza cărora să se concluzioneze cu privire la condiţiile în care a fost săvârşită activitatea criminală.
O situaţie asemănătoare se va regăsi în anchetarea omorurilor în care, la suprimarea vieţii victimelor, au fost folosite obiecte tăietoare-înţepătoare, aşa-numitele arme albe. O analiză temeinică a cadavrului va putea avea ca rezultat stabilirea modului de desfăşurare a conflictului, în ce măsură se poate pune problema legitimii apărări, a premeditării, etc. – toate elemente esenţiale în cercetare.
Un interes deosebit, pentru activitatea membrilor echipei îl prezintă suprafaţa de sub cadavru. Pe aceasta şi în vecinătatea imediată a cadavrului poate fi descoperită o varietate de urme ce prezintă interes pentru anchetă: urme de mâini, picioare, încălţăminte, urme biologice – în special sânge, fire de păr, spermă, salivă, etc. – urme ale obiectelor de îmbrăcăminte, înscrisuri, diferite obiecte folosite la legături şi noduri, instrumente folosite la uciderea victimei, diferite obiecte de interes, sau fragmente ale unor astfel de obiecte, provenite de la făptuitor ori de la victimă, etc.
Importante pentru cercetare pot deveni şi urmele de buze, urechi, nas sau dinţi, în măsura în care pot contribui la identificarea persoanelor implicate în săvârşirea crimei sau în conturarea raportului dinamic agresor-victimă, ca element specific, principală preocupare şi necesitate pentru întregul management al activităţii echipei de cercetare la faţa locului.
